Delahaye 175 S Saoutchik Roadster 1949

Considerat de multi drept cel mai ,,dramatic’’ dintre toate supercarurile este acest roadster Delahaye 175 S Saoutchik Roadster 1949 cu doua locuri, care a fost detinut de starul englez de film Diana Dors. Construit pentru circuitul de concursuri de după razboi, Saoutchik a fost responsabil pentru corpul sau extrem, care a imprumutat repere de stil de la alte modele anterioare.

Primul proprietar al acestei masini,  a fost Sir John Gaul din Anglia care a adus masina la mai multe concursuri europene, atragand atentia presei si a publicului oriunde a mers. In 1949, a castigat onoruri de top la Grand Castle du Bois de Boulogne din Paris, la Monte Carlo Concours si la Coup de l'Automobile din San Remo, aproape intotdeauna insotit de o doamna atractiva.

In 1949, Delahaye Roadster, pe care unii l-au numit cea mai frumoasa masina din lume, i sa dat lui Diana Dors cand avea 17 ani.

Diana Dors a devenit cunoscuta ca un simbol al sexului blond din anii 1950, dar a fost si respectata pentru abilitatile ei de actorie.

O mare parte din frumusetea acestui Delahaye este de asemenea prezentata in detalii cum ar fi accentele cromate care evidentiaza curbele.

Masina este construita pe primul sasiu nou de Delahaye proiectat dupa razboi. Noile caracteristici ale acestui model includ un motor mult mai mare de 4,5 litri cu 6 cilindri in linie, o suspensie spate De-Dion, suspensie frontala Dubbonet, un radio si un incalzitor care a venit standard.

In anii saptezeci, roadster-ul si-a facut drumul spre Colorado la un mare colectionar de automobile.

Masina este evaluata in zilele noastre la suma de 6 milioane de $.

BMW 7 Series Goldfish 767iL 1987

       Cand cerul era limita la BMW se realiza proiectul Goldfish, un Seria 7 cu motor V16 si 32 valve de 6.7 litri si 408 cp la 637 Nm cuplu, masina reusea sa atinga peste 280 km/h. Numai un singur motor a fost produs. Intr-o vreme in care inginerii germani purtau halate albe, aveau ochelari Zeiss pe nas si buzunarele pline de surubelnite, in uzina BMW luau nastere cateva minuni. Una dintre acestea s-a numit "Project Goldfish" si era o limuzina bazata pe Seria 7 cu un motor unicat.
Muzeul BMW din Munchen are propriul depozit, ascuns de ochii publicului, in care zac mai multe bijuterii din cele mai rare si exclusiviste. Pe langa unicul BMW M8 care iese la iveala extrem de rar, pe langa un E34 break M5 si vecin cu un Z3 V12, asteapta cuminte sa vada lumina zilei o masina unica. Un prototip de Seria 7 numit 767iL, o masina capabila sa atinga peste 280 de km/h in 1987.
Se pare ca planurile actuale ale celor de la BMW de a produce o hiper-limuzina mai mare decat Seria 7, posibil numita BMW Seria 9, nu sunt ceva nou. Deoarece bavarezii au mai cochetat cu ideea unei masini spatioase inca din anii '80, atunci cand Dr. Karlheinz Lange, seful departamentului de motoare, a demarat proiectul Goldfish. Impreuna cu un alt specialist, Adolf Fischer, cel care a realizat motorul V12 de 5.0 litri care a fost montat pe Seria 8 si Seria 7, au dat nastere unui prototip interesant.
Masina insa era mai putin importanta pentru ca reprezenta doar un suport pentru motorul nou. In iulie 1987 a inceput dezvoltarea motorului pe baza unui V12 M70 cu pistoane la 60 de grade, dar cu 4 cilindri in plus. Blocul motorului era turnat dintr-un aliaj numit 'high-silicone aluminum' si chiulasele au fost dotate cu cate o singura axa cu came invartite de lant. Motorul astfel rezultat avea 6651 cmc si era cam cu 33 de centimetri mai lung decat un V12 standard.
Motorul a fost testat pe banc in decembrie 1987 si a obtinut rezultate destul de bune. In timp ce un V12 avea 300 cp, acest V16 producea 408 cp la 5200 rpm si 637 Nm cuplu la 3900 rpm. "Odata ce am terminat motorul, am cautat sa gasim masina potrivita pentru el. Si imediat a fost clar ca motorul nu ar fi incaput intr-un E32 Seria 7 fara sa redesenam masina" spunea managerul de proiect, Hanns-Peter Weisbarth pentru Bimmer Magazine in 2011.
Germanii voiau sa produca un BMW Super 7, adica o masina mai mare decat Seria 7 obisnuita, insa au preferat sa modifice o masina de serie. Au luat o caroserie de 750iL si au inceput sa lucreze la ea. Radiatorul din fata a fost montat in spate, in portbagaj, asa cum aveau masinile de competitie IMSA, model 3.0 CSL. Aripile din spate au fost dotate cu niste prize de aer construite din fibra de sticla pentru a trage aer spre radiatoare, care erau acum doua la numar. Partea centrala a portbagajului, cea dintre stopuri, a fost inlocuita cu o grila prin care iesea aerul cald din portbagaj. Asta a insemnat utilizarea unor stopuri mai mici si pozitionarea numarului de inmatriculare jos, pe spoiler. In cele din urma, masina a fost vopsita intr-o nuanta inchisa de auriu, de unde si porecla Goldfish.
Acest Seria 7 unic era dotat cu o transmisie manuala cu 6 rapoarte luata de pe un BMW Seria 8. Cu ajutorul ei, uriasa limuzina care avea sub capota fata un motor V16 de 310 kilograme, atingea 100 km/h in 6 secunde si depasea o viteza maxima de 280 km/h. Era o veste buna pentru clientii potentiali ai acestui model, adica sefi de companii care faceau naveta pe Autobahn, dar motorul avea o singura problema: consumul. Adica avea un consum de 22 de litri in mediul urban, la viteza mica, de 14 litri la 120 la ora si cand depaseai 160, consumul crestea la 28...
Cei trei ingineri care s-au ocupat de proiectul Goldfish, Lange, Fischer si Weisbarth, au stiut de la bun inceput ca limuzina lor s-ar putea sa nu primeasca unda verde pentru productia de serie. Si se pare ca cei de la conducere nu au fost de acord ca marca BMW sa lanseze o masina mai scumpa si mai puternica decat un Seria 7 normal, pentru ca au considerat motorul V12 destul de performant si costurile nu se justificau. Prin urmare, Goldfish a ramas un prototip unic in lume care acum ne face sa visam si sa ne aducem aminte de o epoca demult apusa, in care astfel de experimente automobilistice isi depaseau limitele.

BMW 507

Unul dintre cele mai venerate si frumoase modele BMW fabricate vreodata este modelul sportiv 507 de la 1956-1959. Numai 253 au fost construite, dar mai putin de 200 au supravietuit in timp.

BMW a facut masini sportive de top in anii 1930, dar a suferit atat de multe pagube in timpul celui de-al doilea razboi mondial, incat nu a putut reveni la productia auto pana in 1951. BMW cu modelul sau 507 si-a reinviat reputatia de a produce masini rapide, si durabile.

Modelul 507 a avut tot ce ai putea dori de la o masina sport. Ea avea un stil senzational la aceea vreme si continua si astazi sa uimeasca prin design-ul sau simplu si elegant.

BMW a fost de acord sa construiasca o astfel de masina pentru ca avea nevoie atat de o crestere a imaginii cat si de bani in plus. Pretul initial al acestei capodopere a fost de aproximativ 9.000 de dolari la aceea vreme pe cand concurenti de la Ferrari costau o avere si nu aveau o fiabilitate grozava asa cum a avut 507. In zilele noastra un 507 in stare buna valoreaza intre 1.7 si 2 milioane de $.

Modelul 507 arata mai bine decat modelele Mercedes si Jaguar din anii aceia, ca sa nu mai vorbim de Ferrari.

Modelul 507 a avut o versiune cu 150 de cai putere si o varianta de 160 de cai cu un V8 de 3.2 litri sub capota, cu carburatoare duale, un raport ridicat de compresie si cu arbori cu came speciale,o transmisie manuala in patru trepte si un sistem de directie BMW, cu sasiu tubular cu un ampatament scurt.

Hoffman intentiona sa vanda cel putin cateva sute de 507 in America. Din nefericire, lucrurile nu au functionat asa cum a vrut Hoffman si au vandut mult mai putine.

Cu toate acestea, modelul 507 a fost un succes in randul personalului din industria auto cunoscuta si al iubitorilor de masini din Europa.

Si celebrul Elvis Presley a detinut un BMW 507 si care a fost uitat intr-un hambar timp de 50 de ani, dar fost restaurat de cei de la BMW Classic Group si este pregatit sa-si arate superba caroserie la Concursul de Eleganta de la Pebble Beach.

507 a avut si un urmas intre 1999 si 2003 cand au produs modelul Z8. Un roadster care s-a ridicat cat de cat la nivelul predecesorului sau 507. Posibil al doilea cel mai frumos BMW fabricat dupa 507 si pana astazi in special versiunile Alpina.

Cadillac Fleetwood Imperial Limousine V16

Cadillac Fleetwood Imperial Limousine V16 a fost prima masina cu un adevărat motor cu 16 cilindri de 7.4 litri construit de la zero, un proiect condus de Owen Milton Nacker. Motorul rezultat a fost un tur de forță ingineresc conceput concomitent cu motorul V12 Cadillac, cu o schimbare largă de piese. Noul motor V16 a fost o capodoperă inginerească, cu un design avansat al supapei aeriene care a încorporat compensatoare automate de rame de hidraulică, si au asigurat ca motorul să funcționeze la fel de liniștit ca orice motor cu supapă laterală. Unghiul său de 45 de grade al băncii de cilindru și designul supapei aeriene au menținut motorul îngust, în timp ce distribuirea externă a asigurat un acces bun.
La fel de importantă ca și specificația mecanică a mașinii a fost aspectul de sub capotă. Cablarea era ascunsă sub huse, în timp ce smaltul negru strălucitor contrasta cu un model ridicat din aluminiu periat pe capacele supapelor iar liniile de combustibil au fost si ele placate.
În timp ce puterea motorului V16 a fost evaluată de Cadillac la 175 de cai, în realitate a produs aproximativ 200 de cai putere. Totuși, misiunea sa nu a fost performanța sau viteza absolută, ci mai degrabă să propulseze liniar șasiul masiv al lui Cadillac, asemanatoare cu un autocar construit relativ greu și luxos. O varietate mare de corpuri au fost oferite pe șasiuul V16, cele mai multe fiind modele Fleetwood.
Designul Fleetwood cu profil înalt, a fost apreciat de pasagerii privilegiați care le-a fost oferita o partiție eleganta intre locurile din spate si cele din fata cu un ceas pe mijloc, încălzire separata pe locurile din spate și radio separat pentru plăcerea și confortul lor.
Si astazi este considerata una dintre cele mai rafinate masini fabricate vreodata. Testul cu moneda a fost trecut cu brio. Se spune ca poti pune o moneda in picioare pe capota in timp ce motorul este pornit iar moneda nu se mica si nici nu cade. Atat de echilibrat este acest superb V16. In ciuda calitatii ei incredibile, preturile sunt relativ modeste fata de alte masini de epoca. Un exemplar in stare buna costa intre 100 de mii de euro si 200 de mii iar editiile speciale in jurul sumei de 500 de mii euro. Oricum este intr-o continua apreciere in timp si nu este exclus ca in 10-15 ani sa vorbim de preturi de peste 1 milion de euro la acest model deosebit. 

Delahaye Type 165 cabriolet 1939

Cu un motor de 4.5 litri V12 Delahaye Type 165 cabriolet 1939 este unul dintre supercarurile cele mai voluptuoase din lume, acest design cabriolet a fost lansat pentru prima data la Salonul Auto de la Paris din 1938. A  primit distinctii atat pentru performanta radicala, cat si pentru eleganta de clasa mondiala.

Dintre toate corpurile de cabriolete pe care le-a facut Figonis & Falaschi, acest design maret este cel mai armonios dintre ele.

In  1973, a primit un scor perfect de 100 de puncte, fiind judecat intr-un eveniment Classic Car Club of America. A fost prezentata la Pebble Beach in 1976, 1978 și 1990. Masina a fost descoperita intr-un garaj nepornita de multi ani in Fresno, California iar in anul 1981 a inceput o restaurare de 8 ani. Astazi se afla in prezent in colectia extraordinara a lui Robert Lee.